Fotografi Hai-hui pe Postăvaru

Singura dată când mi-am serbat cu adevărat ziua de naștere a fost în 2016, ianuarie. Până la acea dată, fix de ziua mea se nimereau toate buluc: fie examene și trebuia să învăț, fie vreun deadline. Și, sinceră să fiu, nici nu mă omoram în a-mi serba ziua. Nu mi se părea nimic extraordinar în asta. Cert e că în anul acela s-a nimerit ca ziua mea să pice într-un weekend și, cum nu aveam niciun plan de a face cumva ceva special, m-am gândit să reunesc grupul și să mergem craila în vârf de munte, prin nămeții și toate codurile portocalii și roșii de ninsoare. :))))

Fotografi Hai-hui pe Transfăgărășan

Una dintre cele mai bune lecții de maturitate în privința muntelui, ne-a dat-o tura de pe Transfăgărășan. Pentru unii a fost o învățare de minte pe parte de echipament, pentru alții un semnal de alarmă în privința grupului pe care îl formează pentru astfel de escapade foto. Vedeți voi? Atunci când mergi cu oameni trecuți de vârsta adolescentină, te aștepți ca ei să aibă la ei acea doză de responsabilitate.

Fotografi Hai-hui prin Adriatică

      Povestea cu Adriatica își are rădăcinile de prin 2014 când, stând la o cafea cu doi prieteni, ne-am gândit noi, într-o doară, cum ar fi să petrecem două săptămâni plecați teleleica, pe unde vrea fiecare. Și, cum multe țigle nu avem pe casă, am transformat o idee într-un fapt. Eu mi-am dorit să văd Muntenegru, George a vrut să vadă Croația, un prieten (Alex) a ales Veneția iar soția lui (Bianca)a vrut să vadă Apusenii. Din patru țări în două  săptămâni, au devenit pe traseu, șapte țări în șapte zile. V-am avertizat că este vorba de o nebunie curată, nu? Ei, bine, chiar a fost! Însoțiți de un Gps rupt de realitate, am ajuns, la îndrumarea lui, prin toată sălbăticia Serbiei. Am străbătut zeci de kilometri pe drumuri de macadam, printre moschei (enorm de multe prin acele coclauri), oameni binevoitori care nu vorbeau boabă de engleză, și cârciumi. Iar când zic cârciumă, mă refer la ceva echivalent cu o stână temporară de pe la noi, improvizată din scânduri mâncate de carii. Două cuvinte ne-au rămas atunci întipărite în minte: Tutin și Kosovo. În rest, eram în ceață, prin pustietăți necunoscute, terenuri minate, cu un Gps de o mie de ori mai dezorientat decât noi.

Fotografi Hai-hui pe Bucegi

      Nu știu dacă v-am spus vreodată dar, ideea acestei ture a plecat fix de la maică-mea. Marea ei dorință a fost să vadă și să primească o poză cu Crucea de pe Caraiman, aprinsă. I-am îndeplinit dorința cât încă mai trăia și m-am bucurat enorm de faptul că a prins nebunia aceasta frumoasă, cât încă mai era în viață. De aceea, din 2014 și până în prezent, anual organizăm o astfel de tură nocturnă pe Bucegi. A devenit de-a dreptul o tradiție. Însă, nu este o tură fotografică pentru oricine. De aceea, ne-am selectat participanții, cu atenție. Nu știu dacă să vă descriu mai întâi sentimentul fantastic pe care îl simți într-o astfel de tură datorită, adrenalinei sau să vă povestesc despre câți elefanți s-au legănat de la Omu spre Babele, în ideea de a face gălăgie pentru a ține ursul departe. :))))))))) 

FOTO: Alexandru George

Fotografi Hai-hui prin Apuseni. Ediția 16-17 martie

      Anul acesta am zis să serbăm primăvara alături de oamenii frumoși, în Apuseni. Da, le voi spune mereu oameni frumoși pentru că ei ne-au dat întotdeauna puterea de a merge mai departe și de a nu renunța la fotografie. Ei sunt motivația noastră pe greul drum pe care am pornit. Weekendul acesta am depănat amintiri, constatând cu mirare faptul că au trecut trei ani de când ne-am reunit pentru prima dată, la Dumești. Și tot trei ani se fac și de la primul ceaun preparat de Flaviu Negru. :)))) Dat fiind faptul că în povestea aceea mai concentrată, despre Apuseni, nu am precizat nimic și de întâmplările simpatice ale grupului Fotografi Hai-hui și, având în vedere faptul că acum ni le-am amintit pe toate, voi face și un scurt istoric ale lor. Sunt prea haioase pentru a le pierde din cufăr. Aseară, la un foc de tabără, Flaviu ne-a amintit că prima întâlnire a noastră a fost în 2016, iunie. Mno, nebunia aceea nu o voi uita niciodată, mai cu seamă că fix atunci am zis adio cortului nostru. :)))))

Dar, să vă povestim. Doi băieți simpatici (vă iubim, băieți, și dacă spunem întâmplarea aceasta este din simplul motiv că ne-am amintit de ea cu amuzament și hohote de râs), care au dat pe atunci pentru prima oară de pălinca de Ardeal, s-au luat la întrecere cu o sticlă de 1 litru și jumătate de tărie. După vreo două ore, unul se credea în Star Trek și vorbea klingoniană cu o vacă, pe care o luase de gât, explicându-i, probabil, cum l-a teleportat pălinca ceea. Iar celălalt a căzut lat peste cortul nostru, rupându-i bețele de susținere. :)))))))

FOTO: Flaviu Negru

Fotografi Hai-hui prin Europa

      Fotografi Hai-hui prin Europa a fost, mai degrabă, un proiect de suflet, un maraton lung, frumos, bogat în cadre și regiuni vizitate. Am inclus 10 țări principale, fără țările nordice deoarece acelea se vor a fi parte din alt proiect pe care îl avem în plan pentru viitorul apropiat.

Itinerariul nostru a fost unul de-a dreptul nebun dar, de o nebunie repetabilă. Zece țări în zece zile:

Fotografi Hai-hui prin Slovenia

Suntem ceea ce iubim" (N. Stanescu). Iar ceea ce iubim îmbină armonios dragostea pentru călătorie cu cea pentru fotografie. Așa a apărut Fotografi Hai-hui. Viața noastră înseamnă: o mare valiză plină cu țări și locuri frumoase, cu jurnale întregi de călătorie și cu un imens album de fotografii. Trăim, ne spunem povestea, exprimăm mesaje și beatitudini prin imagini și texte. Pentru noi, viața este spontană, liberă, minunată. Pentru noi, viața înseamnă fiecare clipă, fără traiectorii ori planuri; pentru noi, viața se trăiește hai-hui.