Fotografi Hai-hui prin Europa a fost, mai degrabă, un proiect de suflet, un maraton lung, frumos, bogat în cadre și regiuni vizitate. Am inclus 10 țări principale, fără țările nordice deoarece acelea se vor a fi parte din alt proiect pe care îl avem în plan pentru viitorul apropiat.
Itinerariul nostru a fost unul de-a dreptul nebun dar, de o nebunie repetabilă. Zece țări în zece zile:
1.Ungaria: Budapesta-Szekesfehervar-Bodehaza- Radamos-Balaton;
2.Slovenia: Lipa-Beltinci-Maribor-Ljubliana-Celje-Jamnik-Bled; Nova Gorica;
3.Austria: Villah-Hallstat-Salzburg-St.Gillen-Wells;
4.Germania: Pasau-Nurenberg-Wurzburg-Steinfeld- Steinbach-Grebenhain-Maden-Gudensberg-Baunatal-Kassel;
5.Olanda: Gelleen, Stein;
6.Belgia: Bruxelles-Emines-Namur-Yvoir-Mont Godinne-Dinant-Celles-Payenne Houyet- Sanzienne;
7.Luxembourg: cu capitala tot acolo :)))) ;
8.Franta: Strasbourg- St.Hypolite- Kintzheim-Bergheim- Ribeauxville -Zellenberg-Riquewihr- Mittelwihr- Colmar-Cernay- Mulhouse;
9.Elvetia: Zurich-Davos-Das Pardof-Mustair la 2149 m altitudine - Umbrail Pas;
10. Italia: Mals Malles Venosta-Glurns Glorenza- Nova Levante-Lago di Carezza- Pasul Castalunga-Pasul Pordoi-Pasul Sella- Pasul Campolongo- Regiunea Trecime (Ponticello)-Passo delle Erbe-Pasul Gardena-Val di Fassa-Pasul Sella-Montagna-Verona-Padova.
Dar, să le luăm pe fiecare în parte.
Orice părere ați avea voi despre unguri, a noastră nu este aceeași. :))) Cu siguranță, înțelegeți aluzia. Nouă ne place Ungaria. Chiar foarte mult! Am vizitat-o de enorm de multe ori, mai cu seamă că orice intrare a noastră în țară trece prin...Ungaria. Blogul acesta, oricum, va dărâma cam toate ideile preconcepute legate de străini, fie ei bulgari, unguri, italieni sau alte nații care-chipurile, sunt supărate pe români. Nu e chiar așa! Noi, românii, suntem unicii vinovați! Pentru tot! În primul rând, trebuie să înțelegeți că acolo unde este lege, nu există tocmeală! Ați greșit? Plătiți! Nu are a face cu ura față de voi ci, cu greșeala pe care ați comis-o! Nu interesează pe nimeni că ești tu român! Și dacă erai pakistanez, legea era aceeași. Așa că va trebui să vă civilizați și să învățați, ca un prim pas, să vă asumați greșeala comisă. În sensul acesta, vă dau și un exemplu chiar de la unguri, unde, s-a întâmplat să ne încasăm și noi o amendă. Știți ceva? Ne-o meritam! Și mai știți ceva? Polițistul acela a avut un bun simț și un respect față de noi, încât ne venea să băgăm capul în nisip, ca struțul, în clipa în care ne-a explicat blând și în română (în semn de respect pentru noi) cu ce anume am greșit, cât de periculoasă este acea intersecție unde noi nu am acordat prioritate, câte accidente se întâmplă acolo și cât de păcat ar fi fost de noi să murim așa tineri. Ți se făcea pielea de găină ascultându-l. Îți venea să îi zici: dați-mi, vă rog, amenda și nu ne mai dojeniți. A fost atât de pertinent în ceea ce a spus, exact ca într-o ceartă părintească. Avertisment a zis că nu are cum să ne dea din motivele pe care vi le-am precizat mai sus dar, ne-a dat cea mai mică amendă cu putință. Mică chiar și pentru România. Ne-a zis că procedează așa pentru noi, să nu uităm de acea intersecție vreodată. Atunci am înțeles ce înseamnă să îți asumi o greșeală comisă. Și da, nici că am uitat să acordăm prioritate în acea zonă! De ce să îl condamn pe un polițist care avea dreptate? Doar pentru că era ungur? Să ștergem faptul că am comis o greșeală și să înjurăm? Nu, mulțumim! La capitolul acesta preferăm să ne dezicem de o astfel de atitudine! Am greșit, ne asumăm! Prima lecție!
O altă greșeală a românului este aceea de a-și critica țara atunci când se vede ieșit prin străinătățuri sau să își renege numele de român. Un alt aspect de la care ne dezicem cu desăvârșire. Pe oriunde am fost, am zis de unde venim. Am spus de locurile frumoase din România. Am spus că avem aceleași probleme ca și ei, cu corupții și cu asistații sociali dar, că așa ceva nu împiedică România să fie o țară vizitabilă și sigură. Și da, vă vine să credeți sau nu, România este cu mult mai sigură decât Belgia sau Germania, de exemplu. Momentan, nu avem atentate și nici nu ne este pus cuțitul la gât sau arma la tâmplă, cum se întâmplă în Bruxelles, lucruri despre care vom vorbi mai pe larg puțin mai încolo. Oricât de contra veți fi acestor idei, la urma urmei, sunt păreri personale și, pe care nu ni le vom schimba așa cum nici voi nu vi le schimbați pe ale voastre. Fiecare cu propriile convingeri, sănătoși să fim! Să revenim, însă, la Ungaria unde, am avut norocul să prindem de fiecare dată câte ceva inedit: un revelion, o tradiție de toamnă. Primul oraș vizitat a fost Budapesta unde vom reveni în august, de ziua Ungariei. Budapesta este un oraș aerisit, cu străzi largi, cu spații de parcare în centru, cât cuprinde dar, mai puține pe străzile lăturalnice, pe unde te poți trezi chiar cu o amendă dacă mai și nimerești într-o zonă considerată istorică. Este un oraș arhitectural, liniștit și civilizat.
Pentru noi, Budapesta este fascinantă pe timp de noapte. Ca orice oraș și, atunci când mai intervine și fotografia ca pasiune, noaptea este cel mai prielnic să te plimbi și să surprinzi momente. Excepție oarecum, face fotografia de stradă. Dar, dincolo de porțile Budapestei, sunt satele ungurești cu gospodării superbe, cu oameni frumoși, cu obiceiuri ale locului.
În urmă cu ceva ani (vreo trei la număr), am prins o sărbătoare a recoltei. La toate porțile stăteau păpuși de mari dimensiuni, făcute din paie. Aveau în jurul lor dovleci, porumb, struguri. Șoselele lor sunt impecabile, autostrada este prevăzută cu poduri de trecere pentru animale și cu garduri, pentru a nu te trezi cu ele în fața mașinii. Au hectare întregi de păduri, peste tot unde îți arunci ochii vezi numai căprioare, lanuri de grâu sau câmpii întregi de maci. Cât despre Balaton? Doamne, ce lacuri și ce regiune turistică superbă pot avea! În concluzie, nu ratați Ungaria și nici nu o ocoliți! Fiți atenți la parcări, respectați regulile de circulație și vizitați-o! Merită!
2. Slovenia
Despre Slovenia am vorbit chiar într-un articol anterior. Și tot vom mai vorbi. Asta pentru că Slovenia este a doua noastră casă, de după România. Este țara pe care o iubim cel mai mult și, pentru noi, este unica țară cu adevărat sigură, din Europa, de un milion de ori mai sigură decât România. Cel mai minunat lucru pentru un fotograf, este acela de a se simți liber să stea unde și cum vrea, să fotografieze cât și ce vrea. Slovenia îți oferă acest privilegiu. Dar, vedeți voi? Am promovat atât de mult această țară, încât, de-a lungul celor 5 ani (adică din 2014), de când poposim pe teritoriul ei, am cam început să deranjăm pe unii oameni ai locului. Da, noi, fotografii români! Vedeți voi? Noi am prezentat zona aceasta și ne-am dus către sloveni cu bun simț. I-am întrebat de cele mai multe ori dacă ne dau voie să fotografiem anumite peisaje. S-au găsit, însă, alții (și nu știm din care grupuri de fotografie), să se ducă buluc pe proprietățile oamenilor. Ni s-au spus toate aceste întâmplări, s-au plâns acei sloveni către noi. De aceea, avem rugămintea, pe această cale, ca atunci când mergeți să vizitați Slovenia, să luați în bagajul vostru de călătorie și ceva mai mult bun simț și respect. Dacă nu îl aveți, stați acasă! (Și îmi pare rău că sunt dură) Nu de alta dar, faceți rău nu doar unei țări ci, la două: pe de o parte României și românilor (pentru că vor ajunge și slovenii să ne catalogheze pe toți ca fiind primate) dar, și Sloveniei (pentru că nu știți să îi respectați natura și oamenii).
Și da, slovenii au un cult fantastic al naturii și al credinței. Iar când zic credință, zic biserici mici, de bun gust, fără pic de opulență.
Le vezi cocoțate pe fiecare deal, cât mai sus de sate și cât mai aproape de Divinitate. Au povești vânătorești, pământuri întregi cu viță de vie, legende cu dragoni, liniște, calm, natură. Aceasta este Slovenia, țara inimii noastre! Puteți vizita zone ca: Bled, Bohinj, Ljubliana, Piran. Dar, repetăm mesajul: luați cu voi la pachet mult bun simț și respect. Mulțumim!
Despre Austria avem și bune, și rele. Este o țară foarte frumoasă, cu locuri superbe, cu oameni care te respectă, nici nu se pune problema. Însă, sunt îngrozitor de reci, duri și da, cred că au ceva probleme cu românii. Acum, pe bună dreptate. După cum spuneam, noi suntem de vină. Ne-am făcut un renume atât de prost încât nu putem ave pretenții. Sunt, totuși, printre ei, și oameni care, probabil, nu au avut ocazia să pună în fruntea românului vreo etichetă. Îmi amintesc de o întâmplare din St. Gillen. Era vreo nouă seara. Merseserăm o grămadă de kilometri, căutăm o provincie austriacă, orbecăiam frânți de oboseală, într-o mare beznă. A fost acel moment în care am zis stop, gata, căutăm o cazare, și mâine e o zi. După cum vă spuneam, habar nu aveam unde suntem. Am dat de un local, gen o crâșmă ceva mai modernă decât la noi, și am cerut o recomandare în engleză unui chelner. În Austria e cam greu chiar și cu engleza. Te înțeleg dar, rar îți vor răspunde sau, mă rog, îți vor răspunde dacă au interes să îți vândă ceva ori vreun serviciu. Chiar și așa, a fost suficient cuvântul help. :))) A sunat pe un prieten de la o pensiune. I-a spus aceluia cum că am fi englezi. Știa că suntem români și, totuși, pentru a ne ajuta, nici nu a pronunțat cuvântul român. Pentru că nu voia să vorbească în engleză, ne-a schițat pe o foaie harta până la pensiune și ne-a scris numele aceleia. Apoi, la plecare, ne-a spus: „I know something in romanian: Ce mai faceți?” După ce ne-am cazat și am râs ca proștii o noapte întreagă din cauza clopotelor care băteau din 15 în 15 minute, am constatat, spre dimineață că nu eram oriunde. Eram în orașul mult iubitului Mozart: St. Gillen. Și, cum eram în apropierea Sărbătorilor de Iarnă, ne-a fost dat să și prindem câteva magazine handmade deschise. Doamne, ce frumuseți! Erau exact așa cum îmi imaginam eu un handmade de calitate! Dar, Doamne, ce scoruri. La insistențele lui George, care nu văzuse un 0 de la preț, am plecat cu un glob de Crăciun de acolo...glob 3 D, lucrat manual. După ce l-am plătit, era și George să facă apoplexie. Credea că a costat 3 euro, nu 30. Și era cel mai mic cu putință. Tot drumul l-a ținut întocmai bibeloului de porțelan. Și tot așa îl țin în continuare. :)))))
St. Gillen este una dintre puținele zone care ne-au fascinat în Austria. Știu că pentru mulți Viena este wow. Pe noi nu ne-a încântat foarte tare. Dar, fiecare cu gustul lui. Viena este frumoasă din punct de vedere arhitectural. Însă, nouă ni s-a părut puțin cam sufocantă. Repet, este doar o impresie. Nu trebuie să corespundă și opinia voastră cu a noastră.
O altă zonă care ne-a încântat fantastic, se află în apropiere de Salzburg. Pentru că pe noi ne căpiază aglomerația, am fugit tot mai sus, pe culmi de munte. De sus, Salzburgul ni s-a părut, subit, foarte încântător...de sus, da? :)))))
Este locul în care vrem să revenim cât de curând. Crestele muntoase, pline cu zăpadă, localul de acolo, placinta aia a lor, servirea ne-au lăsat mască! De la St. Gillen până aici, Austria și-a schimbat toată imaginea ei gri pe care ne-o dăduse mai cu seamă în Viena. În Viena chiar întâlnisem un român. Ne spunea că pentru austrieci, româncele sunt prostituate iar bărbații români sunt hoți. Ce imagine deplorabilă ne-am făcut...cât de responsabili suntem cu toții pentru astfel de etichete! Îmi amintesc faptul că venise și poliția căreia românul nostru angajat acolo le explica faptul că totul este în regulă cu noi, că suntem un grup pașnic și că vorbea cu noi povești pentru că ne cunoștea. Avem prieteni muncitori, oameni frumoși, stabiliți în Austria. Cu siguranță, voi aveți șansa de a schimba impresia austriecilor despre noi. Cu siguranță, voi puteți spune și acele lucruri frumoase despre România. Avem și așa ceva! Avem tradiții, oameni buni, avem o istorie și inventatori, datorită nouă au avioane cu toții, avem peisaje superbe și scriitori. Dincolo de corupție, avem valori! Și trebuie să ne mândrim cu ele. Ori de câte ori vă întreabă careva de unde sunteți, spuneți că sunteți români și vorbiți-le despre România. Noi am încântat sufletele străinilor cu povești și peisaje din România. Și o vom face tot timpul, oriunde ne oprim și oriunde vom sta cu străinii de vorbă. La fel ca noi, au procedat și alții. Spunem asta deoarece, am întâlnit și străini cu păreri extrem de bune în raport cu românii. Nu vă criticați rădăcinile. Este ca și cum v-ați renega părinții!
Din Ungaria spre Slovenia via Austria
4. Germania
Se spune că nemții sunt reci. Ei, bine, noi am avut norocul să dăm peste unii mai calzi. :)))))))
Austria ca Austria dar, în germania ioc să ne descurcăm, la câtă deutche cunoaștem. Dar, noroc cu nemții care chiar s-au oferit să ne ajute și fără să cerem. Într-una din seri, ne uitam ca doi cretini la un panou care cică explica până unde și până când putem parca în zona aceea. Nu înțeleseserăm nici una, nici alta. :)))))) Ne uitam la panou, ne uitam la însemnele de pe asfalt fix ca mâța în calendar. Vine și un neamț, se uită la noi ce facem, a înțeles că suntem doi nerozi și, uitându-se și el fix ca noi, ne spune în germană ce și cum. Noi ne uitam la el și mai cruciș decât o făcuserăm până atunci, la acel panou. Vede nenea ăsta că nu are nicio șansă să se înțeleagă cu noi, îl oprește pe un alt neamț, mai tânăr și îi spune ăluia să ne explice în engleză pentru ca „tourist" :)))))))) Cert e că ne-a fost de mare ajutor. În Germania, ai parcări câte vrei. Doar să și înțelegi pe unde sunt ele. Și, dacă nu pricepi, te ajută neamțul oricum. Totul e să vrei să fii corect și civilizat. În Europa, cu bunul simț nu mori de foame ci, din contră, te scoate din multe nădejdi și năpaste. În Germania, eu (Irina adică), am o singură teamă (până la paranoia aproape :)))))): de autostrăzile lor. Când am văzut 5 benzi, cu Tir în spate, Tir în față, Tir în dreapta, plus o bandă fără limită de viteză prin stânga, George și el în stânga, relaxat la volan, am simțit că ma trec toate transpirațiile, am apucat mânerul ușii căruia nu i-am mai dat drumul până la prima Ausfahrt. Și apropos de ausfahrt: ce frumos și mare oraș ni se părea până în clipa în care am aflat că de fapt aia înseamnă ieșire de pe autostradă. Iubesc engleza, franceza, slovena și mai bunghesc și ceva italiană. Dar, am fugit de germană ca dracu de tămâie. Eu, cel puțin. George se adaptează ușor la orice sprache. :))))))
În toată această nebunie a noastră, am zis să le facem o surpriză și bunilor noștri prieteni și să ajungem până în Kassel. Cele 3 ore la care se așteptau ei ca durată a drumului parcurs, s-au făcut șapte. Ne-au dat la dispăruți instantaneu. :)))))) Noi? Craila, ausfahrt de pe autostrăzi și guri cască prin toate orășelele de până în Kassel. La noi e ca la Meka lui Macedonski. Alegem drumul cel mai alandala, pe ăla drept nu îl cunoaștem. :)))))
Germania ne-a încântat. Casele sunt primitoare, o arhitectură veselă și plăcută. Tot să o vizitezi și să fii gură căscată ca noi.
Cel mai mult ne-au plăcut Würzburg și Nürenberg.
5. Olanda
În Olanda am vizitat două orașe de tranzit către Belgia. Nu erau tocmai în itinerariul nostru dar, am zis de ce nu? Oricum, aș putea spune că le-am paravizitat la câte ture am făcut de jur împrejurul lor, în căutarea unei ieșiri ocolitoare către Belgia, deoarece drumul pe autostradă era blocat fiindcă se repara drumul. Bașca, am mai luat și un ditamai Tirul după noi, un belgian, să îl scoatem din harababura aia de străduțe olandeze, cu tot cu interzis. :)))) Despre Olanda numai de bine. Oamenii sunt chill și high level. :)))) Cel mai mult ne-au plăcut cartierele lor rezidențiale, casele așezate la linie, liniște și o atmosferă de tot să revii acasă după o zi întreagă de muncă. Mai de mult, până să creăm Fotografi Hai-hui, am vizitat Amsterdamul. Pe vremea aceea nu apăruse la noi nici euforia bicicletelor, ca atare a fost o încântare să văd multitudinea de biciclete parcate. Aș recomanda Amsterdamul pentru un concediu. Merită! Iar noi, cu siguranță, ne vom ține promisiunea făcută cu ceva ani în urmă, aceea de a organiza un revelion Fotografi High-hui în Amsterdam. :)))))))
6. Belgia
Mi-aș dori să vă pot vorbi de bine în legătură cu Belgia. Însă, pentru mine (Irina), este o reală traumă. George este în asentiment cu mine. Nu regret faptul că am refuzat să ma stabilesc acolo. Deloc! Nu mi-o luați în nume de rău. Ține, poate, tot de acomodare ori de gusturi. Nu o spun cu vreo direcție și nu trebuie să fiți și voi de acord cu noi. Avem atâția prieteni stabiliți acolo și s-au acomodat. Nu și noi. Suntem spirite libere, iubim haiducia, nu suntem fericiți printre betoane și, dacă mai sunt și „armate" (veți înțelege imediat aluzia), atunci nu este de noi. In urmă cu ceva ani, o prietenă era să sfârșească cu gâtul tăiat. Da, dragilor. Și în Bruxelles se fură. Ca la balamuc chiar. Peste tot în lumea asta există hoți iar ei nu sunt musai români. În Spania am văzut cum i-a fost înhățat portofelul unui turist. Și, la cât de negru era cel ce a furat, sigur îi lipsea cetățenia noastră. :)))
Revenind la Bruxelles. Să vi-l descriu, totuși, pe scurt, deși nu îmi face nicio plăcere:
-acolo prostituția este muncă legală. Pe ture, nu așa. Non stop. Dimineață-Prânz-Seară. Dacă o clădire are patru colțuri, tot patru prostituate vezi. :))))
-vrei să fotografiezi și plouă afară? Fă cumva să ții aparatul la vedere. Altfel, riști să te trezești cu o mitralieră lângă țeastă. Îl țineți sub umbrelă. Noi am fost prost inspirați în ziua despre care vorbesc și l-am ținut sub geacă. Este horror să vezi cum se îndreaptă mitraliera poliției militare spre tine. Nu vă pot descrie senzația. Voiam să pozăm o clădire.
-este orașul cu cei mai mulți musulmani și cu locuri de parcare oha.
-întâlnești toată pleava din România, fugită acolo la cerșit sau ghicit. Mai ales la ghicit. :)))))) Nouă ne-au răspuns în română doar când am înjurat puțin pe românește. Subit, français-ul dispăruse. :)))
-Bruxellesul este foarte scump. Dar, sunt anumite locuri de unde îți poți procura alimente și haine ceva mai ieftine.
Totuși, ca o concluzie pozitivă, Bruxelles este minunat pentru fotografia de stradă. Au fel și fel de evenimente frumoase. Excepție grevele. Se urlă și acolo ca și la noi, stați chill. E ceva normal. Bubuie Europa de mișcări spontane sau greve.
Ah, și era să uit. Dacă plecați în concediu, luați cardul cu voi. O spun pentru că românii au marele talent de a avea cash. După o anumită oră, benzinăriile se închid și nu veți mai putea alimenta decât cu cardul. Se face paritatea indiferent de moneda cardului.
Dar, să ne înțelegem, chiar dacă pentru noi Bruxelles nu este așa minunat, restul Belgiei este. Namur ne-a încântat cel mai tare. Au belvedere, au case și zone liniștite și lasă în urmă toată nebunia capitalei europene. Dacă vizitați Bruxelles, dați o fugă și prin Namur. Nu este departe și este o zonă foarte frumoasă.
7.Luxemburg
Apăi ce să vă spun de Luxemburg? Este minusculă dar, cu o capitală frumușică. Un fel de Slobozia României. :))))))
Au terase și parcuri foarte faine. Când ești fumător și ajungi într-o perioadă geroasă prin zonă, atunci ai nimerit perfect. Au un sistem de încălzire sub mese dar și lângă fiecare masă în parte. Luxemburg (capitala) este un orășel chill, cu străzi aerisite, mai ca pentru pensionari. :)))
Nu am stat prea mult pe teritoriul acestei țări pentru că nu ne-a dat pe spate cu ceva. Este, totuși, frumușică. Merită să faceți o scurtă plimbare.
Din Germania în Olanda, spre Belgia
8.Franța
Despre Strasbourg am putea spune că este orașul tinerilor. Aduce puțin a Praga la capitolul atmosferă, cu oameni puși pe șotii și pe distracție. Nouă, personal, ne place! Simți viața și relaxarea pe fiecare străduță. Iar toamna peisajul este fantastic! Spre deosebire de Bruxelles, unde te înțelegi om cu om în franceză și chiar fără probleme, în Strasbourg, dialectul este puțin cam diferit. Dar, dacă le dai ritmul vorbirii pe lent, te înțelegi cu ei binișor. Dacă nu cunoașteți franceza, în Strasbourg se vorbește și în engleză. În Bruxelles, însă, greu dai de un vorbitor de engleză. Strasbourg este, pentru noi, un al doilea oraș ideal pentru vacanță, după Praga. Sunt orașe studențești, tinere și vii, cu oameni care îți zdrăngăne la chitară și care sunt foarte curioși de cultura ta muzicală.
Dar, dincolo de porțile Strasbourgului se întind podgoriile minunate ale Alsaciei. Cum la noi nu există concediu pe vară (din simplul fapt că nu ne îngrămădim la așa ceva decât foarte rar și printr-o cine știe ce excepție de la regulă), automat am prins acele culori calde, ruginii, ale toamnei. Doamne, ce minunăție de provincie cu tot cu berzele ei cu care ne-au făcut capul calendar. Nu exista gospodărie fără statuete cu berze. Până și snowglobeul luat pentru colecție are tot o barză. Vii, berze și grădini ale vrăjitoarelor prin curți bisericești și evanghelice. :))))) Credeți-mă, Franța a fost mereu surprizătoare. Serios vorbind, toată această poveste are a face cu Ioana d'Arc, arsă pe rug întocmai celor acuzate de vrăjitorie, pe vremea Inchiziției.
O țară frumoasă, vizitată rapid, din care am rămas lefteri la ce prețuri au. :))) Ei, nu chiar. Glumesc. Totuși, să luăm o vignetă pe un an deși stăteam doar câteva zile, să dăm pe un amărât de cârnat 20 de euro, să plătim 5 euro pentru jumătate de oră de parcare sau să bem un dop de cafea la 10 euro, nu a fost tocmai funny. Elvețienii sunt foarte flower-power, ca să nu zic high. M-au speriat al naibii de tare, ceva mai tare decât studenții puși pe șotii din Strasbourg. Dacă ultimii erau simpatici, elvețienii m-au speriat în așa hal încât am crezut că ne aruncă naibii de pe pod, cu tot cu aparat foto. Cu toate scuzele lor de rigoare, jur că am rămas cu sechele. Ca mai toată Europa, și Elveția este la fel de plină de musulmani, mai ales în Zürich. Dacă aveți posibilitatea de a nu plăti cu euro, faceți-o. Dacă le dai euro, au senzația că îi înjuri, de la primul vânzător și până la omul de pe stradă.
10.Italia
Este țara pe care am tot explorat-o de-a lungul timpului, chiar și înainte de a crea Fotografi Hai-hui. De la Roma la Venezia, de la Dolomiți până spre Lago di Fusine, Verona sau Padova. Italia îți oferă ce dorești: shopping, orașe grandioase (Milano, Verona), natură și liniște (Dolomiți, Lago di Fusine), cafea de toate felurile (la capitolul acesta vă recomandăm capuccino, nu expresso, vă trezește din morți :)))) ). George iubește Venezia. Eu nu. Prea mult Bacovia cu Lacustrele lui cu tot. Însă, amândoi iubim Dolomiții și Lago di Fusine. Natura este ceea ce căutăm în orice țară mergem. Un lucru este cert. Aveți ce vizita în Italia și chiar vă recomandăm să mergeți.
Deși nu a intrat pe lista acestor itinerarii și a fost străbătută în afara proiectelor Fotografi Hai-hui, țin să reamintesc și de Spania, ca parte integrantă a Europei. Am străbătut Catalunia și chiar voiam să poposesc ceva mai mulți ani pe teritoriul ei. Barcelona (musai de vizitat Parcul Guel și Montjuic), zona de coastă, Girona, Monserrat sunt câteva obiective pe care le recomand. Catalunia îți dă senzația de o vacanță continuă. Se spune că spaniolii dacă nu au vreo sărbătoare, o inventează. Merită să o adăugați pe listele voastre de concediu sau, de ce nu, fotografice.
La noi, este doar la stadiul de poze și de amintiri frumoase. Dar, așa cum am spus, acest blog îmbină călătoria cu fotografia și, prin urmare, și ideea de cadre cu poze.
Praga, de asemenea, face parte dintr-un alt proiect. Dar, o reamintim puțin și aici, deoarece considerăm că este un alt oraș fascinant și multicolor, al Europei.
Noi v-am etalat impresiile și opiniile noastre, pe cât s-a putut. Sunt țări în care am poposit ceva mai mult, chiar și în afara acestui tur foto dar, și țări din care am dat bir cu fugiții. Desigur, ceea ce stă scris aici, sunt adunate de-a lungul multor ani dar, le-am concentrat pe post de concluzii într-un singur proiect care, de altfel, a și avut loc în 2016. Acum, vă imaginați și voi faptul că nu puteam veni cu atâtea impresii și concluzii din doar zece zile ci, și din ceilalți ani petrecuți insistent în anumite țări. Sperăm ca această poveste să vă trezească spiritul călătoriei iar fotografiile și pozele noastre să vă încânte privirea!
Cu drag, din partea Fotografilor Hai-hui pentru toți iubitorii de frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu