Anul acesta am zis să serbăm primăvara alături de oamenii frumoși, în Apuseni. Da, le voi spune mereu oameni frumoși pentru că ei ne-au dat întotdeauna puterea de a merge mai departe și de a nu renunța la fotografie. Ei sunt motivația noastră pe greul drum pe care am pornit. Weekendul acesta am depănat amintiri, constatând cu mirare faptul că au trecut trei ani de când ne-am reunit pentru prima dată, la Dumești. Și tot trei ani se fac și de la primul ceaun preparat de Flaviu Negru. :)))) Dat fiind faptul că în povestea aceea mai concentrată, despre Apuseni, nu am precizat nimic și de întâmplările simpatice ale grupului Fotografi Hai-hui și, având în vedere faptul că acum ni le-am amintit pe toate, voi face și un scurt istoric ale lor. Sunt prea haioase pentru a le pierde din cufăr. Aseară, la un foc de tabără, Flaviu ne-a amintit că prima întâlnire a noastră a fost în 2016, iunie. Mno, nebunia aceea nu o voi uita niciodată, mai cu seamă că fix atunci am zis adio cortului nostru. :)))))
Dar, să vă povestim. Doi băieți simpatici (vă iubim, băieți, și dacă spunem întâmplarea aceasta este din simplul motiv că ne-am amintit de ea cu amuzament și hohote de râs), care au dat pe atunci pentru prima oară de pălinca de Ardeal, s-au luat la întrecere cu o sticlă de 1 litru și jumătate de tărie. După vreo două ore, unul se credea în Star Trek și vorbea klingoniană cu o vacă, pe care o luase de gât, explicându-i, probabil, cum l-a teleportat pălinca ceea. Iar celălalt a căzut lat peste cortul nostru, rupându-i bețele de susținere. :)))))))
FOTO: Flaviu Negru
Cum primavara aceasta am resimțit-o precum toamna care anunța începutul iernii, automat ne-am adus aminte și de toate intemperiile de care ne-am lovit din 2016 până în prezent. La prima reuniune ne-a copt soarele precum ardeii perpeliți pe flacără. La a doua reuniune la fel. Ei, începând cu a treia, ne-a plouat precum curcile. Însă, ploaia a fost trecătoare și ne-am putut bucura de apusuri și răsărituri pe cinste. În lunile noiembrie am prins culori de toamnă minunate iar pe timp de iarnă am avut un noroc chior cu vremea. Zăpada scârțâia sub tălpile bocancilor iar soarele ne încălzea așa de bine încât am putut sta ore în șir pe coclaurile Bedeleului. Dar, a existat și o întâlnire în care vremea a vrut să ne facă în ciudă și a ținut morțiș să ne transforme în curci plouate pe toată perioada cât am stat pe dealuri.
FOTO: Adrian Vlădilă
FOTO: Alexandru George
FOTO: Bogdan Rareș
FOTO: Daniel Conțiu
FOTO: Marius Jula
FOTO: Seres Csaba
FOTO: Eliezer Tătar
POZĂ: Eu :))))) Omul din spatele scrisului, al poveștilor cu și despre fotografie și călătorie, Hamsterul de serviciu :)))
Nici acum nu ne-a mângâiat prea tare soarele. De vineri și până sâmbătă noaptea ne-au pălit vântul, ploaia și frigul de am avut pe noi tot șifonierul cu haine. Și, ca o batjocură, a apărut și musiu soare fix la plecare. Dar i-am făcut și noi în ciudă și am fraternizat cu vâjul, alipindu-ne de un foc și stând la povești până în miez de noapte, oră la care au apărut firav câteva stele iar luna făcea din noapte zi. Duminica, după ce s-a spart toată gașca, s-a gândit și vremea să ne mai încălzească o țâră oasele. De la Dumești am fugit spre Huedin unde ne aștepta o pită picurată, de să îți plouă în gură și mai multe nu. Pentru cine nu știe ce e aceea, apăi nu găsesc o altă traducere mai potrivită decât aceea de bruschete ardelenești. Moamă-moamă, ce curcubeu pe cerul gurii o fost și weekendul acesta: de la ceaun la o pită picurată. În ciuda frigului care ne-a clămpănit fiecare oscior, ne-am bucurat, ca de fiecare dată, că ne-am revăzut și tare dor ne-a fost unul de celălalt. În plus, ni s-au alăturat și oameni noi, care au venit pentru prima dată la această reuniune. Dragilor, bine ați venit și, dacă v-a plăcut compania și grupul nostru, vă așteptăm cu drag și la viitoarele ediții, escapade, ture.
La urma urmei, că plouă ori ninge, nimic nu ne topește, câtă vreme avem voie bună și prietenia alături.
FOTO: Tamara Dubb
FOTO: Todoran Florin
Un comentariu:
❤️❤️❤️
Trimiteți un comentariu