Fotografi Hai-hui pe Bucegi

      Nu știu dacă v-am spus vreodată dar, ideea acestei ture a plecat fix de la maică-mea. Marea ei dorință a fost să vadă și să primească o poză cu Crucea de pe Caraiman, aprinsă. I-am îndeplinit dorința cât încă mai trăia și m-am bucurat enorm de faptul că a prins nebunia aceasta frumoasă, cât încă mai era în viață. De aceea, din 2014 și până în prezent, anual organizăm o astfel de tură nocturnă pe Bucegi. A devenit de-a dreptul o tradiție. Însă, nu este o tură fotografică pentru oricine. De aceea, ne-am selectat participanții, cu atenție. Nu știu dacă să vă descriu mai întâi sentimentul fantastic pe care îl simți într-o astfel de tură datorită, adrenalinei sau să vă povestesc despre câți elefanți s-au legănat de la Omu spre Babele, în ideea de a face gălăgie pentru a ține ursul departe. :))))))))) 

FOTO: Alexandru George

      Cred că erau vreo 299 de elefanți pe pânza aia de păianjen, până la Sfinx, unde Răsăritul îți încălzește sufletul. Diana? Cred că tu poți confirma asta cel mai bine. :)))))

În toți acești ani, vremea a fost de fiecare dată pe sufletul nostru. Să prinzi senin și pic de vânt pe Bucegi, înseamnă că ești al naibii de norocos. Și noi am cam fost. Cu un sac de dormit pe tine, să te așezi în iarbă și să privești cerul înstelat ore în șir fără să te plictisești, sau să privești Valea Prahovei de sus, credeți-mă pe cuvânt că pare ireal de frumos. Evident că am dat bis unei astfel de nebunii și iarna. Și o vom repeta de fiecare dată, în fiecare an. Pentru unii este o inconștiență. Nu vă contrazicem. Chiar este! Doar că este una asumată. De aceea și triem echipa care ne însoțește. Barem în primul an, când am făcut o selecție, m-am amuzat zdravăn de răspunsurile pe care le-am primit din partea doritorilor. Când i-am dat ca sfat unuia să își ia polar, că e frig, a zis că fac mișto de el, crezând că mă refer la înghețata cu același nume. Vă vine să credeți sau nu, asta chiar e pe bune. Evident, rezultatul final a fost simplu: l-am invitat să stea acas'. Dar, să vă spun și ceva ce nu ați știut până acum nici măcar voi, participanții acestei ture. În bezna nopții a existat mereu un urs care v-a privit din umbră. :))) Stați calmi, este de-al casei. Dar, cu ocazia aceasta, vă transmitem și un mesaj. Atâta vreme cât nu deranjați spațiul locativ, nici voi nu veți fi atacați de nimeni și de nimic. De aceea nici nu i-ați simțit prezența. Noi da. Pentru că îl cunoaștem de bun timp pe Moș Martin. El nu e rău. Doar oamenii sunt. Ca drept dovadă că de cinci ani încoace, nu v-a atacat niciodată.

FOTO: Cătălin Stoica

FOTO: Cesar Vasco

FOTO: Florin Unguroiu

FOTO: George Afostovremea

FOTO: Laura Țăranu

Foto: George Tănase

Oricum, și cântecul acela cu elefanții a fost bun la ceva. :)))) L-a avertizat să fugă de pericolul numit oameni. :))))) Lăsând gluma deoparte, chiar și așa, urșii nu trebuie subestimați. Animalele pot fi imprevizibile. Legea este, însă, una simplă: le respectați, vă respectă.

La Babele, în 2015, am avut și o expoziție faină tare, cu multe cadre nocturne, cu multă muncă pentru realizarea acelor tablouri. Pe o vreme mirifică, noi urcam zeci de tablouri de la Peștera la Babele. Pe lângă tablouri, mai aveam și rucsacii,,plus aparatura foto. Vai de șalele noastre. :))))

Dar, a meritat! Prima expoziție la înălțime, high-hui de-a dreptul. :)))

Când iubești ceea ce faci, nimic nu mai pare greu, indiferent de obstacole ori intemperii. Faci totul cu suflet, uitând de noțiunea timpului ori de faptul că, poate, mai ai puțin și faci hipotermie. :)))

Nu o dată s-au crucit Sorin și Costel, de la Cabana Babele de nebunii de  noi. :))) Apăream adeseori pe nepuse masă, în toiul nopții, doi dilii îndrăgostiți iremediabil de Bucegii pe care îi cutreierăm de când eram copii iar acum, la maturitate, am ajuns să virusăm și pe alții, alături de care străbatem an de an potecile nocturne ale masivului. 

FOTO: Alexandru George