Fotografi Hai-hui: Fotografi Hai-hui prin Bulgaria

Mai toate turele și activitățile fotografice au fost organizate cu pasiune și dăruire. Dar, cele din Bulgaria rămân în suflet. Este țara despre care au apărut cele mai multe zvonuri în legătură cu furturile sau cu spartul de mașini. România este a doua. Probabil că sunt, nu contest. Dar, care este țara fără de uscături? Noi, personal, ne-am îndrăgostit de Bulgaria și de peisajele ei. Din punctul nostru de vedere, este una dintre țările care merită explorate. Au foarte multe zone deosebite și, fie vorba între noi, la capitolul infrastructură sunt cu mult peste România. Sigur, majoritatea, când auziți de Bulgaria, vă duceți cu gândul la Nisipurile lor de Aur. Noi, când spunem Bulgaria, spunem cetăți țariste sau proiecte de clădiri eșuate, din vremea comunismului.

Foto: Mihai Răducanu

Foto: Constantin Ștefan Coșug

În anumite orașe, aerul comunist și sărac a rămas încă prezent, e drept. În Ruse și chiar în Sofia, încă se mai văd reminiscențele trecutului. Barem în Sofia, ele stau ascunse printre clădiri moderne și proaspăt ridicate. Bulgarii nici nu sunt tocmai iubitori de români, pe care îi consideră avari și prost educați. Ne doare sau nu, realitatea este că nu facem cu toții un renume bun țării noastre. Suntem puțini cei care mai schimbăm din reputația de cerșetor sau de hoț. Dacă și Bulgaria ne-a pus o astfel de stea în frunte, înseamnă că avem de muncă zadravăn pentru a ne recăpăta imaginea. Trist lucru.

Dar, lăsând regretul acesta deoparte, noi vă recomandăm solemn să lăsați în pace, măcar pentru un concediu, acele Nisipuri de Aur sau inima Reginei Maria din Balcic, în favoarea Buzludzhei, sau a Tryavnei, ori să vizitați dealurile Tsarevetului, din zona Arbanassi sau Veliko. Și nu mă opresc aici cu recomandările. Dacă vreți cascade, vizitați Hotnitsa. Dacă vreți peșteri, mergeți să vedeți Orlova Chuka, unde au peste șapte specii de lilieci. Sigur, aici cred că am cele mai simpatice amintiri la capitolul comunicare cu bulgarii în limba engleză. Era prin aprilie și noi organizam o tură foto în zonă. Cum timp era berechet, am zis să ne oprim să vizităm și peștera. Toată engleza mea s-a oprit la un ”I would like to know...”, în timp ce bulgăroaica râdea și îmi spunea că nu pricepe o boabă. M-a luat de mână și m-a dus la un alt bulgar, ăla și mai vorbitor decât ea și care mi-a zis, mândru de câtă engleză știa, că liliecii sunt ”Sleeping cat for the winter”. În clipa aceea, în capul meu, a fost o ditamai monstruozitatea de scenă, prin care liliecii fuseseră atacați de pisici și linșați cu toții, caput, sleeping. Reala traducere era alta, evident: liliecii hibernau. În loc de bat, i-a ieșit cat. Aia e! Important e că ne-am înțeles într-un final. Cert e că merită să vedeți măcar zona, dacă nu și liliecii.

În plus, dacă doriți musai să vedeți un loc care să includă și marea la pachet, recomandarea noastră este Nessebar. Un loc plin de istorie, plajă și relaxare, toate la pachet. Ori dacă sunteți și puțin cuprinși de evlavie, atunci merită să faceți un popas și să vizitați și Biserica Basarabov.

După cum vă spuneam, pe noi ne-a fascinat Bulgaria. Într-atât de mult încât, pe lângă turele foto, am organizat și câteva ședințe, având ca tematici: Fairytale, Medievalul și chiar ceva desprins din Allien.

De Bulgaria ne leagă amintiri frumoase și, de fiecare dată când vrem să fugim de acasă pentru a bea o cafea, luăm calea Podul Prieteniei-Ruse-Veliko. Sunt tot atâția kilometri pe cât ai face din București spre Brașov. Șoselele sunt cu mult mai circulabile, comparativ cu DN1, iar atmosfera din Veliko îți pot încărca bateriile cât ai clipi. Iarna ai senzația că ai ajuns pe tărâmul de la Polul Nord. Totul este cuprins de zăpadă iar luminile de sărbători te fac să simți că a venit cu adevărat, Crăciunul. Vara plouă în Veliko...mult...într-atât de mult încât curg șiroaie chiar și pe treptele orașului. Pe noi, ploile de vară ne-au distrat fantastic. Am dansat în ploaie, am cântat, ne-am bucurat precum copiii mici. Bulgaria are acel ceva care te face să te simți în vacanță, chiar și atunci când, poate, tu ai plecat să o vezi doar pentru un weekend.